Blind Spot: Quick Reads 2022

Product Information

Blind Spot centers on a trio of friends: Edie, Jake, and Ryan. However, when Ryan stops by for his weekly run, someone has murdered Jake. Who did it? Epilogul acela, finalul, poate s-a încercat o diversificare că să nu se termine prea banal, hai că murim și gata. Dar a trebuit să îl citesc de vreo câteva ori să înțeleg ce naiba s-a putut întâmplă. In response to the news of the acquisition of the rights to her novella, Hawkins described her thoughts, saying: The movie, which was released the following year, disappointed a lot of fans of the book. The London setting was replaced to odd effect with a train travelling through the upscale suburbs of New York. “Everyone was much richer and more gorgeous,” Hawkins remarks, and although she thought the film worked pretty well, she understood the complaints. “I get the whole thing about losing the gin and tonic in the can. And the much drabber houses.” The only vaguely British thing about the movie was Emily Blunt – “a very good egg. You can go to the pub with her and have a laugh.” I’d rather be ambitious and fail than just do the same thing over and over. And how do you even do that?

Bob Mortimer wins 2023 Bollinger Everyman Wodehouse Prize for Comic Fiction with The Satsuma Complex Totodată, n-am simțit suspans, mi s-a părut, după cum zic alții, o telenovelă mai puțin plăcută. Depinde de fiecare cum vedem lucrurile totuși. Vă spun sincer că, la început, chiar credeam că o să-mi placă, "Fată din tren" de la aceeași autoare mi-a plăcut datorită suspansului și twistului, dar aici.. totul s-a evaporat. Când Jake este omorât cu brutalitate imediat ce este părăsit de Edie, care nu mai suporta să stea lângă un ratat gelos, vina ajunge să cadă pe Ryan, care tocmai își programase o vizită la el acasă, dar îl descoperă mort, în timp ce Edie se refugiase deja în luxosul apartament al lui Ryan pentru a-și linge rănile și a încerca să o ia de la capăt.Dargis, Manohla (5 October 2016). "Review: In 'The Girl on the Train,' a Boozy Emily Blunt Never Winks". The New York Times. ISSN 0362-4331 . Retrieved 8 December 2016. Being uprooted and having to make a new home somewhere else had a significant impact on me; I felt an outsider for many years, in a lot of ways I think I still do. Paula Hawkins No voy a mentir, me ha enganchado desde el principio y Paula Hawkins me parece que tiene una pluma muy buena, ya que va directa al grano sin ningún tipo de rodeo, y además los capítulos son cortísimos. Edie, Jake y Ryan son grandes amigos desde que eran niños. Edie acabó casada con Jake y, aún así, Ryan siempre se mantuvo al lado de ambos. Sin embargo, ahora Jake acaba de ser asesinado y todo amenaza con venirse abajo. Su matrimonio con Edie no estaba en su mejor momento y Ryan es quien estaba junto a su cadáver cuando lo encontraron… ¿quién acabó con él? ¿esconde algo Edie? ¿era Ryan un tercero en discordia en la relación entre Jake y Edie? Estos interrogantes no están mal, pero cuesta sentir verdadero interés por ellos. Around 2019, Hawkins began to write romantic comedy fiction under the name Amy Silver, writing four novels including Confessions of a Reluctant Recessionista.

a b c Alter, Alexandra (30 January 2015). "Welcoming the Dark Twist in Her Career". New York Times . Retrieved 17 July 2015. Básicamente la trama está dirigida a que una mujer y un hombre no pueden ser amigos sin llegar a más. A estas alturas de la vida tengo que seguir leyendo sobre estas cosas🙄. Este es el segundo libro que leo de la autora y la misoginia que he encontrado en ambos es enorme. ¿Por qué hay que enfrentar a las mujeres todo el tiempo, llevándolas a competir y compararse constantemente, llegándose a odiar a muerte?

This item contains adult content

Es un libro bastante corto y básicamente empieza con el asesinato del marido de la protagonista, quien es encontrado por el mejor amigo de ambos. Since they were kids, Edie, Jake and Ryan have been the closest of friends. It's been the three of them against the world. Edie thought the bonds between them were unbreakable. So when Jake is brutally murdered and Ryan accused of the crime, her world is shattered. La bocca di Lara si spalancò in un pianto silenzioso. «Come puoi dire una cosa del genere? Come puoi essere così cieca?» Con apenas 100 páginas resulta muy difícil ofrecer una historia en la que los personajes estén perfectamente desarrollados (o das profundidad a los personajes o haces avanzar la trama), por lo que estos puedan resultar un poco planos.

Todo ello es puesto a prueba cuando Jake, su esposo, es encontrado muerto brutalmente en su residencia y a su mejor amigo, Ryan, junto a él con el arma homicida en sus manos. Un punto de inflexión donde comenzará a ver más allá de la “fantasía” en la que vivía.Un libro que nos muestra que pueden existir tantos "puntos ciegos" cuando no queremos ver la realidad. Guerrilla Learning: How to Give Your Kids a Real Education With or Without School (2001) (with co-author Grace Llewellyn) (ISBN 978-0-471-34960-0) Growing up where I did was a big part of why I wanted to become a journalist, so in a roundabout sort of way it probably did affect my writing style. It certainly affected my perspective, in all sorts of ways, but I suppose the thing I’m most conscious of is not so much where I grew up, but the feeling of relocating from one place to another at a formative time. Being uprooted and having to make a new home somewhere else had a significant impact on me; I felt an outsider for many years, in a lot of ways I think I still do. A Slow Fire Burning will be seen, rightly, as a return to form; a London book from an excellent writer on London, and a tender portrait of characters that stay in the mind long after you’ve finished reading. Hawkins is resigned to the fact that the Cinderella story of the first book will always outshine all the others and, while trying to remain divorced from the mania, is grateful for what it has brought her. She bought a nicer flat. She stayed in more expensive hotels when she travelled. And she bought a car – “but it’s electric. It’s not a Ferrari.”

La puntuación real sería un 2,5/5. No voy a redondear al alza porque el relato no me ha aportado nada y porque tampoco es que me muriera de ganas de ir viendo qué ocurría. Sencillamente, se deja leer. Solo con haber pulido mejor determinados aspectos, hasta hubiera sido perdonable lo de que los personajes fueran planos. Hay cuestiones morales que se plantean muy brevemente y que podrían haber provocado debates interesantes, pero todo queda como una anécdota. Take a Look at Our Summary of November Highlights, Whether You're Looking for the Latest Releases or Gift Inspiration En él nos encontramos con la historia de Edie, quien desde muy pequeña se sintió orillada a madurar pronto y a encontrar su fortaleza e independencia, pero con ello también su soledad.Nu o să vă povestesc acțiunea, ci voi trece direct pe comentarea ei. Începutul e promițător, ideea e bunicică, cadrul perfect, obsesie prezentă, însă, să fim realiști că în 118 pagini nu poți face o creație literară thriller bună. De la jumătate, m-a pierdut. Motivul mi se pare plictisitor, cam nefondat, dat acolo să fie, prea banal, des întâlnit in cărți, nimic nou sub orizont. La trama, sin ser lo más novedoso del mundo, está bien estructurada y logra mantener el interés. Aunque para los lectores que ya tengan el culo “pelao” de leer novela negra el giro final puede resultar predecible, hay un momento en el que la autora te hará dudar de hacia dónde va a tirar en la resolución. Esa media estrella de la valoración es gracias al epílogo final. Si la balanza se hubiese decantado hacia el otro lado hubiese sido una gran decepción. La primera mitad de la lectura genera pura indiferencia. Edie es como una espectadora de su propia vida y no parece que el crimen de su marido le cause mucha intriga. En la segunda mitad es cuando hay una ligera remontada, pero no porque los personajes se vuelvan fascinantes, más bien es que se van dando más sucesos y eso hace que sea fácil pasar las páginas con más ganas. Según se desvela cierto hecho clave, no es complicado adivinar varios detalles. Se podría haber jugado más con ese asunto y haberle otorgado la importancia que merecía de cara a condenar las acciones que algunos personajes llevaron a cabo... me gustaría ser más clara, pero eso supondría dar spoilers. Respecto al final, aunque no estuvo mal, fue demasiado abrupto. No da tiempo a procesar lo ocurrido. O poveste de puțin peste o sută de pagini despre trei prieteni, doi tipi și o tipă, Edie, Jake și Ryan, prieteni la cataramă din copilărie, acum alcătuind un cuplu, Edie și Jake, care locuiește într-o fermecătoare, dar extrem de izolată casă de pe coasta scoțiană, și abia trăiesc de azi pe mâine din ce câștigă ea, Edie, din slujba de liber-profesionistă, în timp ce Ryan e pe culmile succesului și atârnă totuși pe lângă cuplu în speranța de-a recrea ce a fost odată. Per un istante, un lampo illuminò il mare. Edie si rannicchiò sotto il piumone. «Vuoi dire che Jake alla fine lo aveva capito? Sapeva chi eri?»